O chema…

O chema Amalia.

Nu, nu, nu era din Mangalia.

Se agăţaseră reciproc în Gradina Botanică a oraşului..sa-i spunem X. Amalia se aşezase strategic pe o banca la umbră a unui arbore pe jumătate căzut. Stătea picior peste picior având în mâna stânga o carte şi în dreapta o Eugenia din care muşca delicat din când în când. Purta breton tăiat precis, haine colorate din belşug.