ea, acolo

ieşi din noapte. un corp alb, de adolescentă. feminitatea i se zbătea năvalnic în curbe subtile. în urma-i doi cărbuni aprinşi se mişcară şi ei. un lup uriaş mârăind prudent la ieşirea din pădure. fata se aplecă şi îl mângăie uşor trecându-şi degetele fine prin blana lui. luna ieşi din nori şi îi privi lung. goneau în linişte evitând să privească înapoi. Lethô se opri brusc. ceată fină se insinua aşternând o linişte  nefirească în jurul lor. cu mişcări parcă furişe îi cuprinde pe amândoi ceaţa, ominprezenta acum, ceaţă. luna, piatra de râu şlefuită de miliarde de ani în cazanul  lui Cronos, străbate neobosită cerul nopţii şi îşi continuuă  mişcarea imperturbabilă apropiindu-se de Sagittarius. ceva mai încolo cleştii Capricornului sclipesc anemic. păşeau atent cu simţurile la pândă prin vălătucii din ce în ce mai denşi. cineva sau ceva începu să hohotească uşor la capătul ceţii. se apropiau de aşezări omeneşti. Apeng îşi privi uşor interogativ stăpâna dar obişnuinţa de a i se supune îl făcu să-şi ignore simţurile atavice care îl îndemnau să fugă cât mai departe de acel loc. mirosuri aspre, străine îi dădeau târcoale, le simţea ca o ameninţare ascunsă. refuza să detalieze tot ce percepea în acele efluvii. ceva de rău augur fără îndoială. luminile oraşului se apropiau pe tăcute.

inimile le pulsau puternic. gândurile clare, aşteptarea atentă a fetei şi cele senin criminale ale uriaşului lup.

imagini ce îi păreau atât de familiare sufletului dar totuşi străine, neîntâmplate vreodată. scumpele amintiri ale altcuiva îi erau oferite ei ca un cadou de preţ

 

Uneori, Tango

Budapesta, toamna, 2008

Am sărutat-o apăsat şi ea mi-a dat restul. Hm, frumos început, nu?

După căldura toridă din timpul zilei sosirea amurgului părea să îmi răsplătească rabdarea. Am ieşit la o plimbare îndelung premeditată. Voiam să mă bucur de reveria serii. O încântare. Aleile mărginite de flori mici cu arome puternice îşi răspândeau fără echivoc parfumul inimitabil. Nici nu-mi dau seama cum am ajuns pe acel vaporaş transformat în restaurant cu un bun gust de netăgăduit. Chelnerul îmbrăcat ca acum 100 ani, atmosfera liniştită, bunul simţ ce îl îndemnase să-mi livreze prompt pe masa sticla de Tokay şi cele două pahare făcându-se apoi nevăzut mă plasaseră în cea mai buna stare posibilă. Chelnerul turnase vin în ambele pahare presupunând în mod greşit că aştept pe cineva.

Degustam Tokay-ul privind peste Dunăre.  Mi-am răsucit o tigară dozată pe gustul meu cu tutun ce mirosea exact ca acela ce îl fuma bunicul meu şi fumul albăstriu mă învălui pentru o secundă. Brusc am conştienizat şi faptul că pe vas începuse să se adune lume, de fapt nici nu mai erau mese libere.

Lumini discrete de tablou de bord iluminau ringul de dans spre care deja se îndreptau două perechi. Lângă balustradă am zărit silueta fină a unei femei. Fuma, privind Dunărea ce se prelingea fără grabă în jurul nostru. Nu îi puteam observa decât profilul. Îi simţisem privirea, totuşi nu o puteam desluşi prea bine. M-am întins spre sticla de vin. Un miros ameţitor de piele dulce şi parfum floral mă făcu să ridic privirea. Femeia necunoscută mă privea întrebător. Ochii verzi putin oblici şi gura cu buza de jos mult mai groasă îi dădeau un aer de fetiţă bosumflată.

Am ridicat paharul, l-a ridicat şi ea. Vinul îi înroşi buzele. Zâmbi şi mă întrebă ceva râzând. I-am răspuns cu aplomb şi îmi întinse mâna. Ne-am îndreptat spre ringul de dans mână în mână. Plutea ca o frunză ar fi trebuit să spun. De fapt dansa atât de bine şi se mişca atât de senzual încât mă mişcam vrând nevrând în ritmul stabilit de ea. Aproape că îmi admiram evoluţia pe ringul de dans ca şi cum mă priveam de undeva din afara. Îmi surprindeam elemente ce nu credeam vreodată să le leg de persoana mea. Nu eram un împiedicat dar nici vreun dansator de clasă. Ritmurile lente, cele rapide, paşii, tempo-ul, totul mi se oferea cu o uşurinţă genială. Tango-ul îl percepeam acum apoteotic. O extraordinară legătura între doi partneri, yin şi yang delectabil, plin de promisiuni fără false pudori. Femeie şi barbat în paşi ai amorului împărtăşit. Era atât de intens autentic cât şi excesiv de teatral.

Se pare că devenisem atracţia serii. Simţeam aprecierea şi curiozitatea decentă a clienţilor din restaurant. Am revenit la masă….

Ceaţa

Se simţea mirosul toamnei în pădurea de la răsăritul campusului. Sosisem cu două zile înainte şi îmi şi găsisem câteva locuri preferate. Simţeam că aici era locul meu. Păstram o senzaţie de deja-vu, aveam impresia că un anume loc, o anumită stare avea să declanşeze aducerea aminte. Abaţia de Peseia fusese construită la  Anno Domini 609 pe ruinele unui fost templu roman care la rândul lui luase locul unei construcţii şi mai vechi de origine celtă.  Tot ansamblul de clădiri era un conglomerat de stiluri cu un farmec de netăgăduit. Colega mea de camera era o tânără franţuzoaica ce vorbea o engleză uşor peltică ce îi dădea un aer senzual.  Îmi plăcea atitudinea ei deschisă plină de vioiciune, părul negru tuns franţuzeşte, ochii verzi foarte mari,  nasul drept si gura cărnoasă aşezate pe o faţă un pic triunghiulară completau ansamblul. Cu siguranţă nu trecea neobservată. Era studentă la istorie şi părea şi ea ca şi mine fascinată de clădirile campusului. Fusese surprinsă de unele simboluri observate într-o parte dezgolită a donjonului în ruină nu departe de zona campusului. O intrigase mult alăturarea curioasă a unor semne. I se păruse că recunoaşte oribilul semn al lui Samaeh ceea ce o făcuse să tresară. Mă strânsese spasmodic de mână şi se ridicase rapid. Am urmat-o uşor mirată. La întrebarea mea despre plimbarea ce urma să o facem se uitase mirată la mine. După câteva zeci de metri începuse să îşi revină. Aruncă o privire în urmă către donjon, mă luă de mână şi îmi zâmbi apoi cu paşi măsuraţi privind în jos îşi ceru iertare pentru reacţia de adineauri.

-Ştii, semnul acela…Samaeh, nu mă aşteptam să il văd vreodată deşi uneori îmi bântuie conştiinţa. Tătăl meu era preocupat de alchimie, necromanţie … uitandu-mă în însemnările lui am început să cunosc unele semne şi simboluri ale alchimiştilor.

– Ai auzit vreodata de Cabală?

– Nu aş putea da o definiţie i-am spus.

– La suprafaţă pare să fie doar un limbaj al iniţiaţilor şi mulţi au fost mândri de a-l stăpâni. Îşi închipuie că la capătul căutărilor lor îl vor găsi pe Dumnezeu. De aproape 6000 ani îl caută în acest fel păstrându-şi încredera…generaţie după generaţie iar şi iar, neosteniţi.

Aici Vivien se opri brusc şi zise şi îmi spuse :

– Hai  la masă.

Am mărit pasul şi în 10 minute am ajuns la cantină. Am mâncat în linişte şi am plecat spre sala de lectură, Vivien s-a întors în camera sub pretextul unui subite dureri de cap.

***

Creatura se trezi brusc dintr-un somn adânc. Visele îi fuseseră populate de scurte  secvenţe când se hrănea frenetic. Se întinse în culcuşul ei. Simţea clocotul noii vieţi de afară. Proaspătă, suculentă. Vremea treziei sosise.

***

O chema…

O chema Amalia.

Nu, nu, nu era din Mangalia.

Se agăţaseră reciproc în Gradina Botanică a oraşului..sa-i spunem X. Amalia se aşezase strategic pe o banca la umbră a unui arbore pe jumătate căzut. Stătea picior peste picior având în mâna stânga o carte şi în dreapta o Eugenia din care muşca delicat din când în când. Purta breton tăiat precis, haine colorate din belşug.

 

TP-Link Archer AX50, Wi-Fi 6, AX3000

Mda, anul trecut am luat routerul TP-Link Archer AX10 AX1500 Router de la furnizorul de servicii, viteza pe LAN a ajuns usor la 940-980 MBs. In wireless cam pe la jumatate fie ca era vorba de notebook sau pe telefon, asta in banda de 5GHz, in banda de 2,4Ghz uzual ajungeam pe la 120 MBs.

Ce-i drept pare suficient dar depinde si cate dispozitive ai, eu am ceva gen: 6 camere supraveghere wireless, dispozitive inteligente SONOFF vreo 6, 1 multifunctional, 3, notebook-uri, smartphone-uri, 3 TV conectate wireless, vreo 4 invertere, porti automatizate, masina de spalat, etc. Adica destul de multe si curand mi-am dat seama ca nu prea e suficient acest router si dupa ce am tot cautat oferte din gama de routere Wi-Fi 6 am gasit TP-Link Archer AX50, Wi-Fi 6, AX3000.

Acest router chiar indeplineste cu succes cerintele mele, e suficient de puternic incat sa permita functionarea tuturor echipamentelor chiar si cand ma uit pe HBO Max facand simultan si un download de 25MBs.

Am mai vazut comentarii cum ca s-ar incalzi, mie nu mi se pare si daca la mine nu se incalzeste la ce incarcare are probabil au vreo defectiune sau nevoie de vreun update.

Urmatorul articol va fi cum activam si folosim VPN-ul de la TP-Link pe acest router