ea, acolo

ieşi din noapte. un corp alb, de adolescentă. feminitatea i se zbătea năvalnic în curbe subtile. în urma-i doi cărbuni aprinşi se mişcară şi ei. un lup uriaş mârăind prudent la ieşirea din pădure. fata se aplecă şi îl mângăie uşor trecându-şi degetele fine prin blana lui. luna ieşi din nori şi îi privi lung. goneau în linişte evitând să privească înapoi. Lethô se opri brusc. ceată fină se insinua aşternând o linişte  nefirească în jurul lor. cu mişcări parcă furişe îi cuprinde pe amândoi ceaţa, ominprezenta acum, ceaţă. luna, piatra de râu şlefuită de miliarde de ani în cazanul  lui Cronos, străbate neobosită cerul nopţii şi îşi continuuă  mişcarea imperturbabilă apropiindu-se de Sagittarius. ceva mai încolo cleştii Capricornului sclipesc anemic. păşeau atent cu simţurile la pândă prin vălătucii din ce în ce mai denşi. cineva sau ceva începu să hohotească uşor la capătul ceţii. se apropiau de aşezări omeneşti. Apeng îşi privi uşor interogativ stăpâna dar obişnuinţa de a i se supune îl făcu să-şi ignore simţurile atavice care îl îndemnau să fugă cât mai departe de acel loc. mirosuri aspre, străine îi dădeau târcoale, le simţea ca o ameninţare ascunsă. refuza să detalieze tot ce percepea în acele efluvii. ceva de rău augur fără îndoială. luminile oraşului se apropiau pe tăcute.

inimile le pulsau puternic. gândurile clare, aşteptarea atentă a fetei şi cele senin criminale ale uriaşului lup.

imagini ce îi păreau atât de familiare sufletului dar totuşi străine, neîntâmplate vreodată. scumpele amintiri ale altcuiva îi erau oferite ei ca un cadou de preţ