Skip to content

De la vest la est si viceversa

25 Aprilie 2013

trench1Îşi flutură parul lung şi ondulat. O mireasmă de fân proaspăt cosit se răspândi în jurul ei. Suplă cu un mers uşor nervos veni şi mă sărută uşor pe buze. Am luat-o de mijloc şi i-am înşurubat un sărut apăsat cu percuţie sublinguală. Ca un adevărat cameleon. Mă strânse uşor de mâna înfigându-şi unghiile în palma mea. Am plecat din colţul intersecţiei unde ne întâlnisem. Ne plimbam fără ţel schimbând impresii despre mai nimic şi orice. După o jumătate de oră ne-am aşezat pe o bancă într-un mic parc. Era pe la mijlocul toamnei şi încă nu era prea frig. Am atins-o uşor pe gât şi am sărutat-o. Mi-a luat mâna şi mi-a ascuns-o între sâni. Poziţia era incomoda. Era mai confortabil de mi-ar fi stat pe genunchi. Nu s-a opus. S-a aşezat pe genunchii mei şi mi-am replasat mâna unde hotărâsem ca era locul ei. Tot nu era suficient de comod aşa că a trebuit sa-şi desfacă picioarele şi să mă încalece. În 10 minuţele înaintasem de la o poziţie absolut decentă la una ce presupunea pângărirea  tuturor idealurilor comuniste ale lui Vasile Roaită şi a sirenei  lui.

Trench-urile noastre se învălmăşiseră de-a binelea ! De-aş fi fost fizician aş fi spus că ne apropiem de un final exploziv iar de aş mai fi fost călăuzit de raţiune mi-aş fi amintit că suntem într-un parc… cum niciuna din cele două nu era mai urgentă decât ce făceam noi atunci am continuat. După cum umblă vorba, în creştinism, se pare că am avea la dispoziţie nouă Ceruri. Ei bine noi le-am urcat pe toate în aceea zi. Ce-i drept poate că la ultimul etaj era mai bine să existe o cameră, mă rog, ceva închis.

Un miliţian, doi soldaţi şi o babă rostogoleau nişte ochi roşii, bulbucaţi ca nişte opale într-un sipet căptuşit cu catifea roşie. Doar cu zâmbete le-am răspuns şi am plecat netezindu-ne din mers hainele. Am realizat brusc perfecta complementariate a urcării celor nouă ceruri din creştinism faţă-n faţă cu coborârea celor nouă trepte din islam. Tot ceea ce urcă finalmente va coborî. Bine că n-am căzut !

ENGLISH VERSION

She waved her long, curly hair and a fragrance of freshly cut hay spread all around her. Slender as she was, she walked up to me with slightly nervous steps and she gently kissed my lips. I grabbed her by her waist and my lips so deeply tied a kiss on hers, with a sublingual percussion. Like a true chameleon. She slightly held my hand, dabbing at my palm with her fingernails. We left the crossroads corner where we had met. We were walking aimlessly, exchanging impressions about nothing and anything. Half an hour later we sat down on a bench, in a small park. It was the middle of autumn, not too cold though. I touched her neck slightly and I kissed her. She took my hand and hid it between her breasts. Such inconvenient pose! Had she sat down on my lap, it would have been more comfortable. She did not oppose. She chaired herself on my knees and I placed my hand again in the place we had both decided it belonged to. Still it was not comfortable enough, so she had to open her legs and ride me. Within 10 minutes we had moved forward from an absolutely decent pose to one that involved the defilement of all communist ideals of Vasile Roaita and his horn.

Our trench coats had fully gone haywire! Had I been a physicist, I would have said we were getting closer to an explosive ending and if I had been guided by some reason, then I would have reminded myself that we were in a park……but, as neither of the thoughts was burning as deeply as what we were doing, we went on. As the story goes about the Christian world, it looks like we have nine Heavens left to our hand. Well, that day we were high up in all of them. Frankly, at the highest level it should have been better if we could find a room, or at least something enclosed.

A policeman, two soldiers and an old woman were all rolling their red, protruding eyes like opals in a red velvet coated coffer. It was only our smiles that replied to them before we left, smoothing our clothes while we rose to go.

I suddenly became aware of the perfect complementarity of climbing up the nine Christian Heavens versus going down the nine Islamic steps. Everything that goes high will ultimately go down. Thank God we did not fall!

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: